Scrisori lasate...nu te-am uitat! [poems & prose]

voi pune si proze si poezii...la rand, asa...frumos


Scrisoare idilica…sau poate nebuna?

Tacere.
Dar din nou tacere.
Una prea morbida chiar si pentru un insuportabil ca tine.

Vise.
Vise imprastiate.
Toate sunt luate de vant si duse departe de mine.

Dragoste.
De ce dragoste?
De ce ajung din nou aici?
Poate drumul nu a vrut sa fie separat sau poate ca destinul ma bantuie in acelasi loc sa simt durerea strabunilor si a celor care m-au ridicat.
Dragoste…un sentiment aparte.
Nu il pot explica in cuvinte, nici in vorbe…doar in fapte!

Fapte?
Si faptele ce sunt?
Sunt…un nimic.

Trandafirii…cei care mi i-ai trimis intr-o noapte alba.
Petalele lor au cazut in tabachera si au fost arse de tigara care ai lasat-o acolo.
Din cauza ta...doar a ta, scrumul petalelor a fost luat de adierea vantului.
A fost luat si dus departe sa iti spuna ce simt!
Habar nu ai distrugerile din suflet, din mintea mea.

Sa termin scrisoarea inceputa haotic si aproape morbida: you don’t respond, I rape you!

ce dragut

multumesc:)
continui cu o poezie :)

Scrisoare de plecare

Câteva scrisori lăsate pe noptieră
Şi o ţigară terminată în tabacheră.
Atât îmi amintesc de la ultima întâlnire
Ce pare a fi doar o amăgire.

Am lăsat telefonul sunând pe pat
Şi am luat pălăria şi am plecat.
Nu m-am uitat în spate, în trecut
Căci ştiam că tot am să uit.

Am mers pe poteci deşarte
Şi am privit femeile crispate.
Parcă totul s-a dus de râpă
Precum clipa uscată ca o cârpă.

Şi uite-o bancă ce stă în depărtare,
Şi văd cum doi copii plini de sudoare
Îsi jură unul altuia credinţă
Şi trăire numai în căinţă.

ce draguttt
bravo ai imaginatie foarte bogata " longdesc="70" />
sa mai scri