Diferentele intre elevii romani si cei din alte tari mai dezvoltate din Europa este ca ai nostri sunt obisnuiti sa fie evaluati pe baza de achizitia de informatii, de reproducerea aproape mot-a-mot a ceea ce aud in clasa, pe cand evaluarile scolare internationale se bazeaza mai mult pe competentele dobandite – si anume, pe abilitatea elevului de a-si folosi cunostintele intr-un mod creator, scrie gandul.info. Cat de importanta este aceasta diferenta?
La intrebarea “Pentru ce predau profesorii in scoala, cu ce scop?”, profesorii participanti la o dezbatere pe tema reformei in educatia romaneasca au aratat clar ca obiectivul invatarii si al predarii in Romania ar trebui sa fie acela al crearii de competente, dintre care gandirea critica si capacitatea de a sintetiza informatiile pentru a face fata si a raspunde inteligent oricarei situatii de viata, reprezinta, deocamdata, deziderate ce par greu de atins.
„Scoala noastra parca si-a propus cu dinadins sa ucida curiozitatea elevului, curiozitate care reprezinta de fapt cea mai importanta modalitate de a invata”, spune profesorul Mircea Flonta (filosof).
Oare cati elevi stiu la ce foloseste sa inveti sa rezolvi ecuatii, sa scoti radicali si sa aplici regula de 3 simplu la matematica, algoritmi la informatica, formulele moleculare ale hidrocarburilor la chimie, conditiile declansarii primului razboi mondial la istorie? Cati dintre ei “tocesc” cateva lectii inainte de o lucrare, strict pentru nota, fara sa inteleaga mare lucru din ceea ce citesc?
Cati dintre ei regreta, peste ani, ca au uitat atat de usor ce au invatat la scoala si se gandesc ca, daca cineva i-ar fi ajutat sa aiba o perspectiva de ansamblu, sa inteleaga, de fiecare data, “de ce” si “la ce imi foloseste”, poate asta i-ar fi ajutat in cariera sau in viata, in general?